Educatie sanitara si preventie
Stilul de viaţă sănătos
Odihna
Odihna prin somn presupune șapte-nouă ore pe zi de somn – cine doarme mai puţin sau mai mult îşi scurtează viaţa! Cel mai sănătos somn este noaptea între orele 22:00 - 23:00, până la 6:00 - 07:00 dimineaţa.
Odihna poate să fie şi activă. Odihna activă înseamnă să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează: dans, înot, muncă intensă plăcută, mişcare, exerciţiu fizic sau sport intens, cititul unei cărţi, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii în parc (prin natură) etc.
Alimentaţia sănătoasă
Tot mai mulți medici nutriționiști recomandă mai puţină mâncare de origine animală (lapte, brânză, carne, ouă și derivatele acestora) şi mai multă mâncare vegetală.
Hidratarea este și ea importantă: șase-zece pahare de apă pe zi, de preferat minimum șapte-opt pahare (doi litri) de apă pe zi (apă şi nu cafea, băuturi dulci sau acidulate, de preferat apă plată sau chiar de la robinet – cine îşi permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).
Munca și mişcarea
Munca (de preferat intensă) ar trebui să dureze opt ore pe zi. Mişcarea intensă de minimum o oră pe zi, în urma căreia corpul transpiră, este recomandată mai ales celor care au muncă sedentară, de birou. De asemenea, sunt benefice pentru sănătate lucrul în gospodărie, exerciţiile fizice, urcatul scărilor şi mersul pe jos minimum 30-45 minute pe zi.
Activităţi fizice si controlul greutăţii
Managementul stresului (managementul energiei) este la îndemâna tuturor. Trebuie pur și simplu să luăm viaţa aşa cum este ea, cu bune şi cu mai puţin bune, să nu lăsăm necazurile şi stresul să ne doboare. Altfel, sistemul imunitar va scădea şi la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecţiuni grave şi chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral (AVC) etc.
Există multe metode de a ne relaxa, de a ne detaşa de stresul zilnic: ascultând muzica preferată sau citind o carte, ieşind cu prietenii sau animalele de companie în zone cu verdeaţă, unde ne putem oxigena creierul şi unde putem să ne simțim mai bine făcând mișcare. Sportul face ca sistemul imunitar să fie mai rezistent şi îmbunătățește starea de spirit, ne ajută să fim mai rezistenţi la stres, să prevenim şi chiar să vindecam bolile care au fost declanşate de un stil de viaţă nesănătos.
Educaţia
Educaţia (care include şi autoeducarea și dezvoltarea personală) este un alt factor important care intră în componenţa stilului de viaţă sănătos. Stilul de viaţă sănătos înseamnă un mod de trai şi de gândire sănătoase constructive, pozitive. Să renunţăm, așadar, prin informare, educare, autoeducare, la obiceiurile proaste, nesănătoase şi să le înlocuim cu obiceiuri bune, sănătoase pentru noi şi cei din jurul nostru.
Terapia durerii
Instituirea și monitorizarea terapiei durerii
Durerea este un simptom tratabil. Scopul tratamentului durerii este îmbunătăţirea funcţionării, permiţând individului să lucreze, să meargă la şcoală sau să participe la alte activităţi zilnice.
Tratamentul durerii acute
Durerea acută trădează, din punct de vedere biologic, o distrucţie tisulară cu potenţial de gravitate. Este, de fapt, un semnal de alarmă al organismului, menit să-i permită oprirea unei activităţi distructive, facilitând procesul regenerator. Durerea acută rezultă în cea mai mare parte din boală, inflamaţie sau lezare a ţesuturilor. Acest tip de durere apare în general brusc, de exemplu după traume sau intervenţii chirurgicale, şi poate fi însoţită de anxietate sau stres emoţional. Cauza durerii acute poate fi de regulă diagnosticată şi tratată, iar durerea este autolimitativă, adică este limitată la o perioadă de timp şi la o anume severitate. În unele cazuri rare, ea poate deveni cronică. Serveşte ca o avertizare privind o boala ori o ameninţare pentru organism. Durerea acută poate fi cauzată de multe evenimente sau circumstanţe, incluzând:
-
Intervenţie chirurgicală
-
Fracturi accidentale sau patologice
-
Lucrări dentare
-
Arsuri sau tăieturi
-
Travaliu şi naştere
Tratament durerii acute constă în administrarea de medicamente antialgice, antiinflamatoare și analgezice.
Tratamentul durerii cronice
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăşi. Ea poate fi mult înrăutăţită de către factorii de mediu și de cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai îndelungată decât durerea acută şi este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate şi adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculară, mobilitatea limitată, lipsa de energie şi schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoţionale includ depresie, supărare, anxietate şi teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obişnuită sau la distracţiile sale. Acuzele frecvente de durere cronică includ :
-
Cefaleea
-
Durerea dorso-lombară
-
Durerea din patologia oncologică
-
Durerea artritică
-
Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
-
Durerea psihogenă (durere ce nu apare din cauza unei boli trecute, leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Durerea cronică poate avea la origine o traumă iniţială, leziune sau infecţie, sau poate exista o cauză permanentă a durerii. Totuşi, unii oameni suferă de durere cronică în absența oricărei leziuni trecute sau a oricărei dovezi de leziune corporală. Sute de sindroame dureroase sau tulburări compun spectrul durerii. Există cele mai benigne, trecătoare senzaţii de durere, cum sunt cele ca înţepătura de ac. Exista durerile naşterii, durerea infarctului miocardic, precum şi durerea ce uneori survine după amputarea unui membru. Există şi durerea care însoţeşte cancerul şi durerea care urmează unei traume severe, cum este cea legată de leziuni la nivelul capului şi al coloanei vertebrale. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), durerea poate fi controlată prin utilizarea schemei terapeutice în trei trepte, în funcţie de intensitatea durerii:
-
treapta I de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian + adjuvante
-
treapta II de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian + adjuvante
-
treapta III de tratament: paracetamol + antiinflamator nesteroidian + adjuvante – medicamente antialgice, cum ar fi acetaminofen (paracetamol) sau antiinflamatoare nesterioidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul.
Aceste medicamente trebuie administrate urmând prescripţia medicală şi prospectele medicale. Nu se recomandă administrarea de antiinflamatoare nesterioidiene fără prescripţie medicala mai mult de 10 zile fără a consulta medicul curant.
O dietă sănătoasă – suplimentarea dietei cu vitamina D
Studii recente indică faptul că o deficiență de vitamina D în dieta zilnică poate contribui la durerile cronice. Vitamina D este vitală pentru absorbţia calciului şi fixarea lui în oase şi îmbunătăţirea forţei musculare. Specialiștii recomandă exerciţii fizice zilnice, cum ar fi plimbatul sau înotul. De asemenea, este important somnul suficient, precum și terapiile complementare, cum ar fi acupunctura sau meditaţia. Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boală, ca greaţa sau dispneea (respiraţia dificilă). Durerea şi controlul simptomelor constituie o parte importantă a tratamentului bolii şi a îmbunătăţirii calităţii vieţii.
Durerile prezente în ultimele zile de viață sunt determinate de anumite tipuri de afecțiuni. Unele boli terminale, cum este cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de dureri decât alte boli terminale.
Durerea şi alte simptome pot fi extrem de importante. Cu toate acestea, durerea asociată decesului poate fi uşor controlată. Orice durere trebuie comunicată medicului. Multe medicamente şi metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii apărute înainte de procesul morţii. În cazul în care afecţiunea împiedică pacientul să comunice cu medicul, se recomandă ca acesta să comunice cu persoanele apropiate. Există pacienţi care vor să îşi protejeze familia în legătură cu suferinţa lor. Cu toate acestea, este indicat ca aceştia să comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medicul curant.
Lupta împotriva durerii cronice
Recuperarea activă a pacientului
Programul de recuperare este constituit din totalitatea procedeelor care ajută la recuperarea fizică şi psihică a pacienţilor care au suferit de diferite afecţiuni.
Reabilitarea trebuie instituită cât mai curând posibil, pentru a asigura desfăşurarea unei vieţi normale.
Metodele de reabilitare diferă de la o persoană la alta, însă au acelaşi scop, și anume:
-
dobândirea unui status funcţional care să ofere independență și ajutor minim din partea celorlalte persoane;
-
acomodarea fizică și psihică a persoanei cu schimbările determinate de boală;
-
integrarea corespunzătoare în familie și comunitate.
Funcţiile motorii (folosirea membrelor, mersul) se recuperează după un interval relativ scurt de timp, de aceea este foarte important ca reabilitarea şi recuperarea fizică să înceapă cât mai curând posibil. Pacientul este încurajat sa se ridice din pat și să încerce să facă câţiva paşi. În unele cazuri, acest proces poate să dureze până ce pacientul îşi reface forţa musculară și învaţă să păşească din nou (învaţă sa meargă a doua oară).
Recuperarea iniţială variază de la un pacient la altul, în funcţie de mai mulţi factori, precum: afecţiunea de care a suferit, vârsta pacientului și bolile asociate. De asemenea, recuperarea necesită multă răbdare și sprijin din partea personalului sanitar, precum şi din partea familiei şi prietenilor. Reabilitarea iniţială continuă şi după externarea sau transferul pacientului într-o alta secţie medicală (de recuperare medicală).
Programul de reabilitare include:
-
serie de exerciţii fizice;
-
tratament medicamentos (dacă este necesar);
-
consiliere psihologică;
-
încurajarea activităţilor sociale (plimbările, cititul, privitul la televizor etc.);
-
participarea în diferite programe educaţionale;
-
stil de viaţă sănătos;
-
încurajarea unor activităţi care îi pot oferi independența necesară desfăşurării unei vieţi normale.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate să declanşeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limbaj şi comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că reintegrarea sociala poate fi, de asemenea, mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu familia despre frustrările pe care le are pentru a trece mai uşor peste acestea.
Elemente principale de luptă împotriva durerii cronice
Durerea cronică este larg privită ca reprezentând boala însăşi. Ea poate fi mult înrăutăţită de către factorii de mediu şi cei psihologici. Durerea cronică persistă o perioadă de timp mai lungă decât durerea acută şi este rezistentă la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate şi adesea chiar cauzează probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase rămân active în sistemul nervos timp de săptămâni, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea limitata, lipsa de energie şi schimbări în pofta de mâncare. Efectele emoţionale includ depresie, supărare, anxietate şi teama de reîmbolnăvire. O asemenea teamă poate împiedica persoana să revină la munca sa obişnuită sau la distracţiile sale.
Acuzele frecvente de durere cronică includ:
-
Durerea de cap
-
Durerea dorso-lombara ( de șale)
-
Durerea legată de cancer
-
Durerea artritică
-
Durerea neurogenă (durerea rezultată din lezarea nervilor)
-
Durerea psihogenă (durere ce nu apare din cauza unei boli trecute, leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioară).
Tratamentul durerii cronice implică de regulă medicamente şi terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronică includ analgezice, antidepresive şi anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajută persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei, folosiţi medicamente cu acţiune de lungă durată pentru durerile constante. Medicamentele cu acţiune de scurtă durată tratează durerile trecătoare.
Unele tipuri de terapie ajută la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum şi sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, înotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totuşi, prea mult sport sau lipsa completă a acestuia poate dauna pacienţilor cu dureri cronice. Terapia ocupaţională vă învaţă cum să vă adaptaţi ritmul şi cum să vă realizaţi sarcinile obişnuite astfel încât să nu vă dăuneze. Terapia comportamentală vă poate reduce durerea prin metode (cum este meditaţia sau yoga) care vă ajuta să vă relaxaţi. Poate ajuta şi la scăderea stresului.
Schimbările de stil de viaţă sunt o parte importantă din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea şi nu moţăitul ziua trebuie să ajute. Renunţarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din ţigări poate face ca anumite medicamente să fie mai puţin eficiente. Fumătorii au mai multe dureri decât nefumătorii.
Majoritatea tratamentelor pentru durere nu vă vor anula complet durerea. În schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care îl aveţi, ori de câte ori apare. Vorbiţi cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a vă controla durerea.